2 in 1

Legea salarizarii a ajuns la finish.E adevarat ca a luat-o pe o scurtatura, dar probabil ca era singura sansa de a termina cursa in timpul vietii.Discutiile interminabile,negocierile sterile si nemultumirile unanime dadeau putine sanse de reusita acestui demers guvernamental,care, prin implicatiile pe care le are asupra tuturor straturilor societatii romanesti,a reusit nu doar sa invrajbeasca si sa divida in nenumarate tabere populatia Romaniei ci si sa scoata la iveala ambitii si rivalitati existente de cand lumea,ascunse cu grija sub pres atat amar de vreme.

Pe langa faptul ca toate profesiile sunt in propria viziune,,de importanta nationala'', ,,de interes strategic'' , ,,indispensabile bunei functionari...'' etc,etc,toata lumea se considera indreptatita sa castige mai mult,sa aiba salariul cel mai mare si eventual sa munceasca ceva mai putin decat ceilalti membri ai societatii.Probabil nu este angajat al sistemului public care sa nu considere legea drept proasta si inechitabila.Toti ne-am fi dorit o alta pozitie,alti coeficienti si o alta recunoastere a importantei in cadrul societatii.

Faptul ca profesia noastra este situata pe o anumita pozitie in cadrul acestei legi,denota nu atat lipsa de importanta a profesiei, cat perceptia pe care o are societatea vis-a-vis de noi.Nu a contat in cadrul negocierilor absolut de loc caracterul ingrat al muncii,riscurile profesionale sau mai stiu eu ce alte motive care ne fac sa ne fi dorit o alta situare.S-a intamplat ceea ce ne doream noi.Am fost asimilati politistilor,militarilor,ordinii publice si sigurantei nationale.Suntem perceputi in continuare ca o structura mai degraba militara decat o structura civila din cadrul justitiei.

Nu trebuie sa ne plangem de asta pentru ca asta ne-am dorit intotdeauna.Mai bine sa fim considerati un fel de politisti mai mici,decat personal auxiliar din justitie.Poate este nostalgia vremurilor cand eram in aceeasi barca,sau poate era speranta ca structurile,,armate''vor fi platite mai bine fata de ,,civili''.Timpul a dovedit ca asa numitul sistem de aparare si ordine publica este cel mai bine platit doar in societatile totalitare sau cu reminescente totalitare.In toate tarile din Europa civilizata,armata,politia,jandarmeria,nu ocupa pozitii fruntase in topul salariilor.Sunt mai mari ca ale noastre si atat.Cand societatea va ajunge la nivelul de dezvoltare occidental,probabil vom avea salarii ca in Italia si vom fi in continuare nemultumiti de acestea.
Anuntul ca guvernul isi va asuma raspunderea pe varianta aceasta de lege,care pentru noi este cea mai putin favorabila(din punct de vedere al coeficientilor),in loc sa ne mobilizeze,dupa modelul judecatorilor,procurorilor,personalului auxiliar de la instante,a creat momentul propice pentru refularea unor resentimente cu greu reprimate pana acum.

Au iesit la rampa defaimatorii,fricosii ,lingaii si pupincuristii,si in general toti cei care in timpul disputelor anp-sindicate au stat ascunsi pe sub poala stapanilor sau pe sub scaunele capitonate din birourile pe care le-au mostenit ori cumparat cu promisiunea fidelitatii vesnice.
Vocea lor,pe care o recunoastem ca fiind aceeasi care se aude pe la colturi in zilele obisnuite,a capatat o tonalitate in plus acum,incercand sa arunce ,,povara'' prevederilor noii legi pe umerii liderilor de sindicat.Aceleasi personaje,care nu se inscriu in sindicat sau nu participa la sedintele acestuia,de teama de a nu fi dojeniti de ,,stapani'',au acum ocazia de a-si revendica indeplinirea profetiilor lor casandrice.Vorbe de genul: ,,v-am spus eu'' ,,stiam eu ca asa o sa fie'' ,,am fost tradati'' fac parte din discursul lor sforaitor,menit a demonstra ineficacitatea si inutilitatea sindicatelor.

Lasand la o parte faptul ca acesti oameni au aceeasi pozitie de fiecare data cand lucrurile nu ies asa cum ni le-am dori cu totii,putem usor observa ca esecul demersurilor intreprinse de sindicate, cu scopul inbunatatirii conditiilor de munca inclusiv pentru ei,in loc sa-i motiveze pentru actiuni viitoare,le confera o satisfactie similara cu cea resimtita atunci cand moare si capra vecinului.Si uiteasa prin miscarea domnului Boc,de asumare a raspunderii guvernului inclusiv pe legea salarizarii unice,avem un dublu motiv de dezamagire.O data ca nu s-a reusit pozitionarea salariilor noastre pe o treapta superioara si inca o data ca s-a demonstrat din nou existenta in randul nostru a celor care gasesc motive de bucurie in esecul unui intreg sistem de a se ridica din conditia umila in care se afla acum.

Am ajuns la capatul drumului in ceea ce priveste salarizarea,dar mai avem drum lung de parcurs pentru a termina ce am inceput in raport cu anp-ul.Macar acum nu mai avem termene limita si putem promova strategii atat pe termen lung cat si actiuni imediate.Perioada urmatoare va arata daca exista determinare si hotarare pentru continuarea miscarilor initiate,sau daca miscarea sindicala nu va reusi sa treaca de acest prag.