Pozitia de drepti a functionarului public

Desi ne lovim zilnic de o multitudine de reminescente ale vechilor metehne, ramase de pe vremea cand ne numeam militari si ne comportam ca atare, le trecem cu vederea sau ne place sa credem ca sunt doar ecouri ale vremurilor trecute. Insa in ultimul timp aceste ecouri incep sa prinda contur si asistam la inchegarea unui discurs din ce in ce mai cazon si mai autoritar, in care regasim din plin influentele vechilor glorii ale penitenciarelor romanesti, de genul Dughila si Stroescu .

Asistam la un dezinteres total in ceea ce priveste starea sistemului penitenciar, la ignorarea problemelor personalului, la incercarea din ce in ce mai evidenta de a pune pumnul in gura angajatilor si reprezentantilor acestora. Si acest mesaj, transmis de atitudinea conducerii centrale, se regaseste in luarile de pozitie ale conducerilor locale ale penitenciarelor in relatia cu proprii angajati.

Incepand cu prezenta din ce in ce mai deasa la pregatirea de dinaintea intrarii in serviciu, prilej de a lansa amenintari voalate la adresa celor care au opinii diferite, si continuand cu ignorarea cu buna stiinta a organizatiilor sindicale prin stabilirea de programe de lucru fara consultarea acestora, asistam la radicalizarea discursului sefilor nostri.

Exemplific afirmatia prin urmatorul citat: ,,Cu sindicatul, cum sa va spun eu, e ca si la nivel inalt. Orice decizie se ia cu consultarea sindicatelor. Dar in ceea ce priveste deciziile, ce pot sa spun. Se dau hotarari de guvern pe care sindicatele, dupa aceea, le contesta. Ideea e ca decizia se ia de catre conducere institutiei cu consultarea sindicatului. Consultarea, nu acordul! Sunt doi termeni diferiti, doua notiuni distincte. Dar, de cele mai multe ori, intre sindicat si conducerea unitatii se ajunge la o solutie convenabila ambelor parti. Si-apoi, daca ne referim strict la acest program, sindicatele ar putea spune ,,daca-i ordin, cu placere'', chiar daca nu suntem o institutie militarizata ci functionari publici cu statut special.''
Fata de acest gen de declaratii, nu putem decat sa speram ca reprezinta un punct propriu si personal de abordare a relatiei cu sindicatul si ca nu este o linie trasata ''de la centru'' cum se spunea pe cand eram o institutie militarizata.

Coraborand acest gen de discurs cu multe alte actiuni ale adminisratiei, merita de amintit si celebrul regulament de purtare al tinutei, nu ar fi de mirare sa asistam la transformarea sistemului penitenciar romanesc intr-o strutocamila. Un sistem civil, in care revista de front si adunarea pe platou nu ar fi decat incalzirea pentru o zi de munca in folosul patriei.

Suntem mandrii purtatori ai unei uniforme care nu ne confera nici un statut, ai carei uratenii o face de neacceptat de catre sefii cei mari. De cate ori ati vazut un director general, provenit din sistem, imbracat cu uniforma la interviurile televizate? Este vizibil cum toti cei care pot, regulamentar, sa evite portul tinutei, o fac.

La atata timp de la demilitarizare relatiile profesionale se bazeaza pe supunerea neconditionata fata de superior, intimidarea subordonatilor de la inaltimea functiei avuta, ignorarea propunerilor venite de jos in sus, folosirea controalelor drept mijloc de coercitie impotriva celor care deranjeaza e.t.c.

De aceea nu pot sa inchei decat prin comanda: ,,PENTRU ONOR, PREZENTATI ARM' !''