Deocamdata dorinta...

Am mai scris despre necesitatea ca miscarea sindicala din sistemul penitenciar sa capete consistenta,atat pentru ca vocea noastra sa devina mai puternica,cat si pentru a demonstra ca problemele sistemului sunt aceleasi pentru toti angajatii,indiferent de zona geografica,de corpul din care fac parte sau de nivelul studiilor.
Existenta a doua structuri care teoretic au aceeasi menire,de a apara interesele profesionale ale lucratorilor de penitenciare,nu face decat sa ingreuneze procesul de obtinere a unor drepturi,sau de aparare a celor existente, in actuala conjunctura.Asta pentru ca pe langa impotrivirea (fireasca)a administratiei centrale,apar si contrele si faulturile celor doi jucatori care practic se afla in aceeasi echipa ,dar incearca fiecare sa ia prim-planul.
Uneori rivalitatea dintre aceste doua structuri sindicale este comica, prin argumentele pe care le folosesc,in egala masura, reprezentantii fiecareia dintre ele.Dar de cele mai multe ori aceasta rivalitate se transforma in adevarate lupte in spatiul virtual ,cu influente directe la nivelul perceptiei colective,polarizand prin intretinerea acestor polemici pe cititorii-sustinatorii fiecarei tabere.Prin contestarea,ironizarea si minimalizarea importantei celeilalte parti nu se realizeaza decat aruncarea in desuetitudine a miscarii sindicale,oamenii percepand aceasta continua cearta ca pe o lupta pentru putere.
Desi sunt implicat in miscarea sindicala inca de la inceput,ca vicepresedinte al unui sindicat independent,nu pot sa spun ca sunt multumit de vreuna din cele doua entitati sindicale.Spun asta constient fiind de reactiile pe care le pot genera,atat dintr-o parte cat si din cealalta.De aceea am specificat ca apartin unui sindicat independent.
Motivele pentru care am afirmat acest lucru sunt evidente pentru toti cei care vor sa faca o analiza obiectiva a sindicalismului din sistemul penitenciar.
Cele doua structuri sindicale au luat nastere cam in acelasi timp,una din vointa oamenilor,cealalta creata special pentru a impiedica asocierea libera a acestora.Una s-a nascut prin asocierea mai multor sindicate independente,cealalta a fost conceputa ca o structura centralizata,cu o conducere centrala obedienta a.n.p.-ului.Una a fost inca de la inceput catalogata ca reactionara,ca,, o adunatura de nemultumiti si de frustrati''(va mai amintiti eticheta?),deci privita cu ostilitate si permanent supusa sicanelor si atacurilor de diferite feluri.
Cealalta,fiind mosita de maimarii a.n.p.-isti,a capatat ceea ce este rezervat copiilor cuminti,jucarii tehnice si o camera a lor,langa cea a parintilor.Plus un loc permanent la masa,ca doar mancarea se mananca pe rand.
Ei bine, desi a trecut atata timp,nu s-a reusit schimbarea acestei perceptii,fiecare fiind in continuare percepute astfel de catre ceilalti,cu toate ca intre timp au aparut schimbari in structura ambelor,de la abordarea problemelor si modul de actiune si terminand cu oamenii care le reprezinta.
Membrii de sindicat din ambele,,tabere''se bucura la fel de drepturile obtinute de fiecare din ele,indiferent ca au fost obtinute prin negocieri in parlament ,minister,directie sau in strada.Modalitatea de actiune devine nesemnificativa atat timp cat genereaza rezultate.Important este sa existe actiune, sa existe demers si vointa in realizarea obiectivelor propuse.
Faptul ca unii striga in strada in timp ce altii stau la negocieri in fotolii ,nu este un lucru rau ,creandu-se presiunea necesara acceptarii la discutii a celorlalti.Tot la fel cum si existenta negocierilor la niveluri inalte,face ca iesitul in strada sa nu ramana la stadiul de spectacol.Deci fiecare isi are locul in natura lucrurilor,completand ce lipseste celuilalt.Unii sunt mai buni negociatori,altii sunt mai impulsivi si ridica baricade,dar impreuna reusesc sa se faca auziti.De fapt,nu asta este scopul?
Celor doua mari biserici crestine,rezultate in urma Marii Schisme,le-au trebuit mai bine de o mie de ani pentru a incepe un timid proces de reconciliere,dupa ce prin prozelitismul agresiv au incercat sa-si fure una altora adeptii,nereusind insa decat sa divida crestinismul in mai multe biserici .
Asemanarea poate parea disproportionata,fortata chiar,dar este evidenta.Ne aflam in stadiul in care ne dorim sa fim un intreg prin asimilarea celorlalti prin orice mijloace.Cred ca urmatorul pas logic este acela de a ne dori sa devenim un intreg pur si simplu,acceptand diversitatea opiniilor si a caracterelor.De dorit ar fi sa facem acest pas cat mai repede si macar sa intindem o punte, pana vom fi in stare sa ridicam un pod.
Deocamdata este dorinta,indraznesc sa sper ca nu numai a mea,de a deveni o forta.