Ar trebui sa ne pese!

In ultimul timp s-au imputinat cei care iau atitudine. In ultimul timp parca nu mai sunt probleme. In ultimul timp am inceput sa ne multumim cu putin. Cu putini bani. Cu putina distractie. Cu putin din toate.

De vina poate fi perioada plina de sarbatori prin care am trecut. Sau nu. Poate suntem multumiti cu putinul pe care-l avem. Si atunci ce rost are sa ne dorim altceva!
Ni se repeta atat de des in ultimul timp ca trebuie sa fim multumiti ca avem serviciu, ca trebuie sa fim multumiti ca sunt bani de salarii, ca suntem in criza, ca va fi vai de noi daca facem sau dregem nu stiu ce, incat am ajuns sa credem aceste prostii.
Toate aceste sloganuri sunt repetate obsesiv, au devenit un leitmotiv al vremurilor noastre, tocmai pentru a obtine tipul de reactie dorit. Lehamitea, autocompatimirea, indiferenta si nu in ultimul rand frica. Frica de ziua de maine, frica de seful care poate sa-ti taie din salariu, sau chiar mai rau, frica de a nu fi dat afara daca vorbesti prea mult.
Ni se induce astfel o stare nu tocmai propice actiunilor civice sau luarii de atitudine. Si atunci cel mai simplu este sa stam cu capul la cutie si sa asteptam sa vedem ce se intampla, sau sa treaca ,,valul''. La urma urmei sunt altii care ar trebui sa iasa in fata. Sunt altii care trebuie sa se zbata pentru noi si pe care sa-i renegam cand si-au terminat treaba sau nu mai putem stoarce nimic de la ei.
Ne multumim cu putin si nu indraznim sa cerem mai mult, nu pentru ca nu am avea de la cine sau nu am avea ce, ci pentru ca ni s-a spus asa. Si daca ,,cei de sus '' au spus-o inseamna ca asa este!
Daca suntem bombardati incontinuu cu stiri negre, cu statistici care mai de care mai pesimiste, este normal ca instinctul de conservare sa-si faca treaba si sa ne determine sa facem pasul inapoi,sa ne retragem pe teritoriul sigur al intimitatii sufrageriei,de unde sa privim cu teama la ce se petrece in jurul nostru, prin intermediul televizorului. Televizor care apartine tot celor care sunt interesati sa aiba un public cuminte, care sa nu-si puna prea multe intrebari si care sa caste gura la tot felul de dezbateri menite sa ascunda adevarul.
Castigam uneori mici victorii care ne satisfac orgoliul. Castigam procese prin care mai primim ceva banuti, mai reusim uneori sa ne impunem in fata sefilor, dar nu castigam in schimb razboaie. Nu castigam nimic in ceea ce priveste viitorul. Faptul ca trebuie sa castigi in instanta banii pe care trebuia sa-i primesti la ziua de salariu nu denota decat ca ceva nu functioneaza corect acolo sus, de unde vin deciziile si se inpart banii. Ar fi un castig faptul de a nu mai fi nevoit sa te adresezi unei instante pentru a-ti primi drepturile legale. Atunci sistemul ar functiona si ai avea siguranta ca niciodata in viitor nu vei mai constata ca ti se incalca drepturile.
Lipsa de atitudine, indiferenta manifestata de o mare parte a nostra fata de problemele sociale cu care ne confruntam, nu pot avea decat un singur rezultat. Si acesta va fi cu siguranta nefavorabil noua. Uitati-va la ce se pregateste. Inghetarea salariilor, taierea sporurilor, cresterea fiscalitatii, uniformizarea societetii dupa criterii absurde, toate astea sunt doar varful icebergului. Nu stim ce altceva ni se pregateste, dar sigur nu bunastarea.
Probabil ca multi spun ca sunt prea mici pentru a schimba ceva. Au dreptate, singuri nu pot schimba nimic in sistem, dar sa nu uitam ca sistemul este compus din multe subsisteme, care la randul lor se divid si ele in multe parti mai mici. Ce rost are sa te lupti cu un intreg sistem cand te poti lupta cu o parte a lui, din care faci parte si tu ca individ. Si nu doar tu ci multi altii ca tine.
Pentru asta trebuie sa intelegem ca asa cum sistemul este puternic doar in intregul sau, la fel si noi suntem puternici doar in asociere. Si pentru a reusi ceva trebuie sa ne dorim acest lucru.
Dar noi ne multumim cu putin. Cu din ce in ce mai putin!