Ma gandesc mereu ce a ajuns sistemul penitenciar… Am ajuns ca sa nu imi mai cunosc colegul de serviciu, prietenul sau seful. Totul, sau aproape totul este inconjurat de ura. De unde atata ura? Nu inteleg. Am ajuns ca sa ne uram de la nimica toata. Daca esti numit intr-un post mai “caldut”, eu cel putin nu am gasit posturi mai caldute in sectorul paza, colegul te priveste cu ura. Cel mai “batran” crede ca la experienta si vechimea sa el este cel potrivit pentru a ocupa acea functie, cel mai tanar sare in sus de suparare pentru ca a trecut vremea “jigodiilor batrane” si vrea sa se afirme... Nu ne convine nimic, vrem sa schimbam totul, de la directorul general, adjunctii acestuia, directori de penitenciare si pe toti ce ne stau in cale. Noi suntem cei mai buni, restul… pleava.
Daca cineva face un credit la banca si isi cumpara o casa, fara a verifica cu ce bani a facut achizitia, a doua zi ii punem eticheta de… hot. Incep barfele, oare de unde are banii, ce afaceri a facut cu p.p.l., oare sunt bani curati? Si uite asa ne umplem de naduf. Ti-ai luat o masina noua? Daca da, fii sigur ca a doua zi o gasesti in parcare “aranjata” cu cateva modele facute cu o cheie. Pentru ce? Nu cumva din invidie?
Ne deranjeaza totul, de la vorbele spuse mai cu naduf de un sef care in loc sa te pedepseasca pentru nu stiu ce trasnaie facuta si care ezita sa-ti ia banii si pana la sindicat care nu te-a anuntat ca vine controlul... Si uite asa creste ura in noi… Am incercat sa facem diferite reuniuni pentru a ne cunoaste mai bine, pentru a se lega prietenii, pentru a mai uita de stresul meseriei, dar ti-ai gasit… si aici au aparut reprosuri de genul: te-ai gasit tu mai capos, nu vin ca nu il support pe d-l x, de ce faci ziua femeii pe 8 martie si nu pe…15 pentru ca atunci sunt eu liber. Cum sa facem si cum sa o dam ca sa scapam de ura din noi????? Aveti ideii?
5 Comments:
mare adevar graita-i d-le luca. ura, invidia ,prejudecatile,rautatea nu au sa dispara niciodata.vina cine o poarta? noi.si ne meritam soarta pe deplin.
Felicitari
Nu e ura,e libertatea de exprimare care pana mai ieri nu era.Asta e,fiecare cu ce-l doare!
Pentru anonimul de la 23:02
Daca tu crezi ca aceasta este libertate de exprimare, atunci eu sunt "calugarul" Daniel.Frate, libertatea de exprimare, slava Domnului, ca din "90 exista, nu inseamna a vrea raul colegului. Da, poti sa tipi ca in desert(numai sa te auda cineva), dar sa fii in acelasi timp si...om. Am impresia ca la noi sentimentul uman a disparut.Nu crezi?
Luca
M-ai inteles gresit sau m-am exprimat eu gresit,nu ma refream la libertatea presei ci la democratia prost inteleasa de catre unii ce a luat amploare din 2004.Nu mai exista respectul fata de coleg in primul rand dar sa stii ca mai sunt si oameni cu frica de DUMNEZEU.Ar trebui sa mai treaca Parintele si pe la noi la sala ,nu crezi!Chiar ar fi nevoie poate asa ar mai disparea si necuratii din sufletele unora.
Post a Comment